Conștiința de Kṛṣṇa : cult hindus sau cultură divină?

”Uneori, indienii, atât în interiorul cât și în afara Indiei, cred că noi propovăduim o religie hindusă, dar, în realitate, noi nu facem asta...  Oamenii nu trebuie să creadă că noi propovăduim o religie sectantă. Nu. Nu facem decât să propovăduim felul în care să-l iubim pe Dumnezeu... Noi dăm o cultură spirituală care poate rezolva toate problemele vieții și, de aceea, e acceptată peste tot în lume.”

Există o concepție greșită după care mișcarea pentru conștiința de Kṛṣṇa ar reprezenta religia hindusă. În realitate, conștința de Kṛṣṇa nu este, în nici un caz, o credință sau o religie care caută să nimicească alte credințe sau religii. Mai degrabă este o mișcare culturală esențială pentru întreaga societate umană și nu ia în considerare nici o credință particulară sectantă. Această mișcare culturală e menită în special educării oamenilor asupra felului în care pot să-L iubească pe Dumnezeu.

Uneori, indienii, atât în interiorul cât și în afara Indiei, cred că noi propovăduim o religie hindusă, dar, în realitate, nu facem asta. Nimeni nu va găsi cuvântul "hindus" în Bhagavad-gītā . Nu există, într-adevăr, un asemenea cuvânt ca "hindus" în întreaga literatură vedică. Acest cuvânt a fost introdus de musulmanii din provinciile vecine Indiei, ca Afganistan, Belucistan și Persia. Există un râu numit Sindhu care mărginește provinciile de nord-vest ale Indiei și, cum musulmanii de acolo nu puteau pronunța Sindhu corect, au denumit râul "Hindu", iar pe locuitorii de pe această întindere de pământ i-au numit "hinduși". În India, în limba vedică, europenii sunt numiți mleccha sau yavana. Tot astfel, "hindus" este un nume dat de musulmani.

Adevărata cultură a Indiei este descrisă în Bhagavad-gītā unde se afirmă că în conformitate cu diferite calități sau tendințe ale naturii există diverse tipuri de oameni, care sunt, în general, clasificați în patru ordine sociale și patru ordine spirituale. Acest sistem de diviziuni sociale și spirituale este cunoscut sub numele de varṇāśrama-dharma. Cele patru varṇā sau ordine sociale, sunt brāhmaṇa, ksatriya, vaiśya și śūdra. Cele patru āśrama sau ordine spirituale, sunt brahmacarya, gṛhasthavānaprastha și sannyāsa. Sistemul varṇāśrama este descris în scripturile vedice cunoscute sub numele de Purāṇe. Scopul acestei instituții de cultură vedică este de a da fiecărui om o educație care să-l facă să avanseze în cunoașterea de Kṛṣṇa, sau Dumnezeu. În aceasta constă întregul program vedic.

În India, sistemul varṇāśrama este urmat astăzi într-un mod pervertit, astfel că, un om născut într-o familie brāhmaṇa (cel mai înalt ordin social) pretinde a fi acceptat ca un brāhmaṇa. Dar această pretenție nu e susținută de către śāstra (scripturi). Strămoșul unei persoane poate să fi fost un brāhmaṇa conform cu gotra, sau ordinul ereditar al familiei, dar adevărata varṇāśrama-dharma se bazează pe calitățile efective pe care le-a manifestat respectivul, indiferent de naștere sau ereditate. De aceea, noi nu propovăduim sistemul prezent al hindușilor, mai ales al celor ce se află sub influența lui Śaṅkarācārya, dat fiind că Śaṅkarācārya a susținut că Adevărul Abolut este impersonal și, în felul acesta, el a negat indirect existența lui Dumnezeu.

Misiunea lui Śaṅkarācārya a fost specială; el a apărut pentru a readuce influența vedică după influența pe care a avut-o budismul. Deoarece budismul a fost patronat de către împăratul Aśoka, cu două mii șase sute de ani în urmă, religia budistă s-a răspândit practic în toată India. Conform cu literatura vedică, Buddha a fost o încarnare a lui Kṛṣṇa care a avut o putere specială și a care a apărut cu un scop anume. Sistemul lui de gândire, sau credință, a fost acceptat de multă lume, dar Buddha a respins autoritatea Vedelor. În timpul în care s-a răpândit budismul, cultura vedică a încetat să existe, atât în India, cât și în alte părți. De aceea, cum singurul scop al lui Śaṅkarā a fost să înlăture sistemul filozofic al lui Buddha, el a introdus un sistem numit māyāvāda.

Oamenii nu trebuie să creadă că noi propovăduim o religie sectară. Nu. Noi predicăm pur și simplu cum să-L iubești pe Dumnezeu.

Scopul ultim al acestei mișcări este de a învăța oamenii cum să-L iubească pe Dumnezeu. Caitanya Mahāprabhu admite concluzia că desăvârșirea vieții constă în a învăța cum să-L iubești pe Dumnezeu. Mișcarea pentru conștiința de Kṛṣṇa nu are nimic de a face cu religia hindusă sau oricare sistem religios. Nici un domn creștin nu va fi interesat în a-și schimba credința din creștinism în hinduism. În mod similar, nici un domn de cultură hindusă nu va fi gata să-și schimbe credința în cea creștină. Asemenea schimbări sunt pentru oameni care nu au un statut social deosebit. Dar oricine va fi interesat în a înțelege filozofia și știința despre Dumnezeu și în a le lua în serios. Trebuie să se înțeleagă cu claritate că mișcarea pentru conștiința de Kṛṣṇa nu propovăduiește așa-numita religie hindusă. Noi dăm o cultură spirituală care poate rezolva toate problemele vieții și, de aceea, ea e acceptată peste tot în lume.

Știința realizării sinelui

Bhaktivedanta Book Trust. Extrase din comentariile HDG A.C. Bhaktivedanta Swami Śrīla Prabhupāda.

Lasă un răspuns