Pentru a downloada fişierul pdf apăsaţi click dreapta şi selectaţi "Save link as" Curierul Hare Kṛṣṇa numărul 5 

Tradiţia vedică recunoaşte acelaşi tip de suflet în toate creaturile vii. Prin urmare susţine în mod natural ahimsa sau nonviolenţa, ceea ce se extinde la vegetarianism. Dar motivul acestei diete este doar parţial legat de nonviolenţa asupra celorlalte entităţi vii. Raţiunea mai directă a vegetarianismului se bazează pe legea scripturală că Suprema Personalitate a Divinităţii, Kṛṣṇa, va accepta doar alimente pure, lacto-vegetariene, ca o ofertă sacrificială – aceasta nu include, bineînţeles, cadavrele animalelor ucise sau embrionii potenţiali din ouă.

În Vede se explică faptul că poziţia omului este unică. El poate înţelege existenţa unui creator suprem, transcedental, care reprezintă sursa de hrană pentru nenumăratele forme de viaţă existente. Înţelegând cum este dependent de Dumnezeu pentru hrana sa, omul îşi poate exprima această conştientizare şi gratitudine oferind mâncarea sa Domnului Suprem, înainte de a o consuma.

A prepara şi a oferi alimentele pentru plăcerea Domnului Suprem Kṛṣṇa reprezintă o parte importantă a ştiinţei conştiinţei de Kṛṣṇa. Majoritatea hranei vegetariene nu reclamă omorârea plantei şi chiar dacă este omorâtă, planta suferă mult mai puţin decât un animal cu un sistem nervos mai dezvoltat. Cu toate acestea există karma pentru fiecare fiinţă ucisă. Kṛṣṇa explică însă că El ne eliberează de orice reacţie karmică atunci când acceptă oferta noastră, făcută cu dragoste şi devoţiune. Prin acceptarea Sa, delicioasa hrană vegetariană primeşte calităţi transcendentale, care ne purifică de contaminarea materială. Această hrană se numeşte tradiţional prasādam sau „graţia Domnului” şi nu este diferită de Suprema Personalitate a lui Dumnezeu, Śri Kṛṣṇa, preluând calităţile Sale.

Pentru a oferi mâncarea gătită este suficient o poză cu Domnul Śri Kṛṣṇa, ca de exemplu fotografia din cadrul acestui articol. Cea mai simplă formă de oferire este simpla rugăciune, “Dragul meu Domn Śri Kṛṣṇa, Te rog acceptă această mâncare.” Amintim că scopul real al oferirii este a arăta dragostea şi gratitudinea Domnului.

(din scrierile lui A.C. Bhaktivedanta Swami Śrīla Prabhupāda)

La centenarul de 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin, Cartea lui Stephen Meyer, Semnatura în Celulă face ravagii în rândul evoluționiștilor.

Teoria evoluției lui Darwin spune pe scurt că dezvoltarea diversitații vieții pe pământ este o consecință a mutațiilor ge-netice asupra cărora acționeaza forțele oarbe ale selecției naturale. O exemplificare simplă a acestui proces este că, pe parcursul a milioane de ani, peștele a ajuns, puțin câte puțin, un filozof

În înțeleptele sale sfaturi către discipolii săi, Grația Sa Divină A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupāda le arăta că a argumenta împotriva acestei iluzorii teorii a evoluție este încă o modalitate de a-ți crește conștiința de Kṛṣṇa. De pe platforma lui transcendentală, Śrīla Prabhupāda vedea adevărul și anume că teoria evoluției este în fapt o o găselniță speculativă pentru a-L scoate pe Dumnezeu din ecuație. Adică teoria anti-Dumnezeu.

Acest lucru se verifică ușor. După câteva discuții despre argumentele extrem de logice și pertinente care infirmă plauzibilitatea acestei teorii, un evoluționist convins va trece imediat la atac cu un provocator-zeflemitor ”Păi și dacă n-am evoluat cum am ajuns aici? Că doar n-o să spui că ne-a creat Dumnezeu„. Și aici evoluționistul va afișa o alură compătimitoare numai închipuindu-și aprobarea ta. Căci pentru oamenii supărați pe Dumnezeu, Darwin le-a dat pretextul perfect pentru a-I nega existența. Iar pentru oamenii care vor să exploateze natura și pe ceilalți oameni, nerestricționați de tot felul de ”legi divine”, Darwin le-a dat soluția potrivită: numai cel puternic supra-viețuiește.

Astăzi însă evoluționismul este într-un mare pericol. La orizont pluteşte amenințarea teoriei design-ului inteligent, mult superioară argumentativ, care este un curent chiar în interiorul știintei . Anul 2009, în care s-au sărbătorit 200 de ani de la nașterea lui Darwin , este și anul apariției unei cărți de un imens succes-Semnătura în Celulă, a lui Stephen Meyer, un savant cu înalte studii la cele mai prestigioase universități americane. Cartea este un punct de cotitură în războiul intelectual dintre evoluționiști și intelligent design-eri căci în ea se demonstrează, fără drept de apel, cum cea mai bună explicație pentru complexitatea vieții se poate deduce analizând obiectiv informația din mecanismele celulare. Acestea sunt atât de complexe încât singura ex-plicație posibilă este că ele sunt produsul unei Suprainteligențe. Cartea de aproximativ 400 de pagini a luat multe premii internaționale și a fost foarte apreciată inclusiv de savanți atei. După disperarea cu care o atacă evoluționiștii, recurgând la metode puerile și la invective veninoase inimaginabile pentru un om de știință, este clar: această carte poate fi fatală teoriei anti-Dumnezeu.

Srila Prabhupada a prezis că oamenii de știință tot studiind din ce în ce mai detaliat lumea materială vor ajunge în final la concluzia existenței lui Dumnezeu. Dar ceea ce cu greu înțeleg savanții, fie ei evoluționiști sau intelligent design-eri, este că recunoașterea existenței lui Dumnezeu, pentru care pierd zeci de ani din viața lor, este numai un modest început al vieții umane, căci, vorba creștinului ”Și Satana crede în Dumnezeu”. Mult mai importantă este cultivarea unei relații pozitive cu Dumnezeu. Iar, prin grația lui Dumnezeu Însuși, aceasta poate fi începută prin cântarea Numelor Sale Sfinte: Hare Kṛṣṇa, Hare Kṛṣṇa, Kṛṣṇa Kṛṣṇa, Hare Hare, Hare Rāma, Hare Rāma, Rāma Rāma, Hare Hare.

Ingrediente panir:

1.5 l lapte, 40 ml zeamă de lămâie

Ingrediente palak panir:

450 g spanac, 1 lingură ulei, 2 linguriţe coriandru măcinat, ½ linguriţe turmeric ¼ linguriţe garam masala*, 2 vârfuri de cuţit de asafoetida, 3 linguri apă, 150 ml smântână, 1 linguriţă sare, ½ linguriţe zahăr

Mod de preparare:

Pentru a obţine panir-ul se fierbe laptele, amestecându-se în el pentru a nu se prinde. În momentul în care laptele începe să se umfle, se reduce focul şi se adaugă 2 linguri de zeamă de lămâie (40 ml). Se amestecă încet până când laptele se încheagă. În cazul în care lichidul nu este transparent se mai adaugă un pic zeamă de lămâie. Se scurge amestecul într-un tifon. Tifonul se strânge sub forma unui săculeţ şi se stoarce. Săculeţul se lasă la scurs timp de 20 minute cu o greutate deasupra lui. Cu cât panir-ul stă mai mult la scurs, cu atât va fi mai ferm.

Frunzele de spanac se curăţă, se spală şi se toacă mărunt. Într-un vas se încălzeşte uleiul şi se prăjesc condimentele pentru câteva secunde. Se pune spanacul tocat împreună cu 3 linguri de apă. Se acoperă vasul şi se lasă spanacul la fiert până când acesta devine moale (durează în jur de 10 – 15 minute). Pentru a nu se prinde se amestecă din când în când. Se adaugă panir-ul tăiat cubuleţe, smântâna, sarea şi zahărul. Se amestecă bine şi se lasă pe foc mic pentru încă 5 minute.

*Garam masala: reprezintă un amestec de seminţe de coriandru, chimen, cardamon, cuişoare, nucşoară prăjite şi măcinate care poate fi folosit ca atare sau în combinaţie cu alte condimente, ca de exemplu asafoetida.