Despre compasiune

prāyeṇa deva munayaḥ sva-vimukti-kāmā
maunaṁ caranti vijane na parārtha-niṣṭhāḥ
naitān vihāya kṛpaṇān vimumukṣa eko
nānyaṁ tvad asya śaraṇaṁ bhramato ’nupaśye

Dragul meu Domn Nṛsiṁhadeva, văd desigur multe persoane sfinte, dar ei sunt interesați doar de propria eliberare. Nepăsându-le de marile orașe, ei merg în Himālaya sau în pădure pentru a medita luând jurământu tăcerii [mauna-vrata]. Ei nu sunt interesați în eliberarea altora. În ceea ce mp privește pe mine, eu nu vreau să fiu eliberat singur, lăsându-i deoparte pe toți acești proși și ticăloși. Știu că fără conștiința de Kṛṣṇa, fără a lua adăpost la picioarele Tale de lotus, cineva nu poate fi fericit. De aceea vreau să-i aduc înapoi în siguranță la picioarele Tale de lotus.

Aceasta este decizia unui Vaiṣṇava, un devotat pur al Domnului. El nu are probleme, chiar dacă e nevoit să rămână în lumea materială, pentru că singura lui ocupație este să rămână în conștiința de Kṛṣṇa. Persoana conștientă de Kṛṣṇa poate trăi fie în iad și va fi totuși fericită. De aceea Prahlāda Mahārāja spune, naivodvije para duratyaya-vaitaraṇyāḥ: “O cea mai mare dintre personalități, nu mi-e deloc frică de existența materială.” Devotatul pur nu este niciodată nefericit în orice condiții de viață. Același lucru este confirmat în Śrīmad-Bhāgavatam (6.17.28):

nārāyaṇa-parāḥ sarve
na kutaścana bibhyati
svargāpavarga-narakeṣv
api tulyārtha-darśinaḥ

“Devotații angajați doar în serviciul devoțional pentru Suprema Personalitate a Divinității, Nārāyaṇa, nu simt frică în nici o condiție de viață. Pentru ei planetele raiului, eliberarea sau planetele demonice sunt la fel, deoarece astfel de devotați sunt interesați doar de serviciul Domnului.”

Pentru un devotat, să fie situat în planetele raiului sau cele ale iadului e același lucru, pentru că un devotat nu trăiește nici în rai nici în iad ci în lumea spiritual cu Kṛṣṇa. Secretul succesului pentru un devotat nu este înțeles nici de karmī nici de jñānī. Karmī încearcă să fie fericiți prin ajustări materiale, iar  jñānī vor să fie fericiți prin a deveni una cu Supremul. Devotatul nu are un asemenea interes. El nu este interesat în așa-numită meditație în Himālayas sau în pădure. Interesul lui este în cea mai populată parte a lumii, unde îi învață pe oameni conștiința de Kṛṣṇa. Mișcarea conștiinței de Kṛṣṇa a fost pornită cu acest scop. Noi nu-i învățăm pe oameni cum să mediteze într-un loc izolat pentru a arăta cât sunt de avansați și să devină mândri de meditația lor așa-zisă transcendentală, chiar dacă sunt angajați în tot felul de activități materialiste prostești. Un Vaiṣṇava ca Prahlāda Mahārāja nu este deloc interesat în această aparență de avans spiritual. În schimb, el este interesat în a-i ilumina pe oameni în conștiința de Kṛṣṇa pentru că este singura cale prin care ei să devină fericiți. Prahlāda Mahārāja spune clar, nānyaṁ tvad asya śaraṇaṁ bhramato ’nupaśye: “Știu că fără conștiința de Kṛṣṇa consciousness, fără a lua adăpost la picioarele Tale de lotus, cineva nu poate fi fericit.” Oamenii cutreieră întreg universul, viață după viață, dar prin grația unui devotat, a unui servitor al lui Śrī Caitanya Mahāprabhu, cineva poate primi o informație despre conștiința de Kṛṣṇa și atunci nu doar devine fericit în această lume ci se și întoarce acasă, la Divinitate. Acesta este scopul real al vieții. Membrii mișcării conștiinței de Kṛṣṇa nu sunt deloc interesați în așa-numita meditație în Himālaya sau în pădure, unde cineva va face doar un spectacol de meditație, nu sunt interesați în a deschide multe școli de yoga și  meditație în orașe. În schimb, fiecare membru al mișcării conștiinței de Kṛṣṇa este interesat să meargă din ușă-n ușă pentru a încerca să convingă oamenii despre învățăturile din Bhagavad-gītā Așa cum este ea, învățăturile Domnului Caitanya. Acesta este scopul mișcării Hare Kṛṣṇa. Membrii mișcării conștiinței de Kṛṣṇa trebuie să fie complet convinși că fără Kṛṣṇa cineva nu poate fi fericit. Astfel o persoană conștientă de Kṛṣṇa evită toate tipurile de pseudo-spiritualiști, transcendentaliști, meditatori, moniști, filozofi și filantropiști.

 

(Extras din ŚrīmadBhāgavatam 7.9.44, cu comentariul Graţiei Sale Divine A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada)

Lasă un răspuns