Domnul Buddha: Cum să-i faci pe ateiști credincioși

În ediția din 5  mai 1956 a Back to Godhead, Șrila Prabhupada și-a publicat articolul “Domnul Buddha: Emblema teismului.” Primul paragraf ne informează de venerarea Domnului Buddha de către poetul transcendentalist Sri Jayadeva Acharya. Șrila Prabhupada apoi citează rugăciunea sanscrită a poetului către cea de a zecea incarnare a Personalității Divinității Keșava (Șri Krișna), și o traduce: "O Domnul meu, Personalitate a Divinității Keșava! Toată gloria Ție care ai acceptat corpul Domnului Buddha, care a criticat constant sacrificiile de animale în acord cu ritualurile literaturii vedice."

 

Șrila Prabhupada scrie în comentariul la acest vers că sacrificiile de animale sunt uneori recomandate în Veda în cadrul unor ritualuri religioase. El exemplifică acest fapt cu descrierea conversație dintre Domnul Caitnay Mahaprabhu și Maulana Chand Kazi, conducătorul orașului Nabadwip. Mahaprabhu l-a întrebat pe Kazi de ce omoară musulmanii vaci. Învățatul Kazi a răspuns că chiar și în Veda este recomandat sacrificiul vacilor, la care Domnul Caitanya a răspuns că recomandările din Veda nu erau pentru ucidere ci pentru oferirea unei vaci bătrâne o nouă viață într-un corp tânăr. Aceasta era făcută pentru a demonstra puterea mantrelor vedice, care puteau face asemenea minuni când erau incantate perfect. Domnul Caitanya a explicat că incantarea perfectă era imposibilă în Kali yuga și de aceea sacrificiile animale sunt interzise.

Înainte ca Domnul Buddha să apară acum 2500 de ani, părțile din Veda în care sacrificiile animale sunt discutate erau folosite greșit și cei care le făceau se dedau la extravaganțe nerestricționate.

Incarnarea prezisă

După cum se explică în Bhagavad-gita, Suprema Personalite a Divinității se incarnează când vede că învățăturile false trebuie rectificate, sau când comportamentul ireligios devine intolerabil. Astfel Domnul Krișna a apăru ca Shakyamuni Buddha pentru a corecta învățăturile greșite ale brahmanilor despre sacrificii.

Incarnarea lui Buddha este prezisă în Șrimad-Bhagavatam (1.3.24):

atah kalau sampravritte
sammohaya sura-dvisham
buddho namnanjana-sutah
kikateshu bhavishyati

"Apoi, la începutul Kali-yuga, Domnul va apare ca Domnul Buddha, fiul lui Anjana, în provincia Gaya, doar cu scopul de a-i înșela pe cei invidioși pe teiștii credincioși.” În prima parte a comentariului la acest vers, Șrila Prabhupada explică:

Domnul Buddha,  puternică incarnare a Personalității Divinității, a apărut în provincia Gaya (Bihar) ca fiu al lui Anjana, și a predicat propria sa doctrină a nonviolenței și a retras chiar și sacrificiile animale prevăzute în Veda. În momentul apariției Sale, oamenii în general erau ateiști și preferau să consume carnea animalelor. Sub acoperirea sacrificiilor vedice, fiecare loc era practic transformat într-un cimitir. Domnul Buddha a predicat nonviolența, având compasiune față de săracele animale. El a predicat că nu credea în principiile vedice și a subliniat efectele adverse suportate pentru uciderea animalelor.

Oamenii mai puțini inteligenți ai erei Kali, care nu au credință în Dumnezeu, au urmat principiile sale, și au fost antrenați într-o disciplină morală și non-violență, pașii preliminari pentru a progresa apoi către realizarea de Dumnezeu. El i-a înșelat pe ateiști pentru că acești ateiști care-i urmau principiile nu credeau în Dumnezeu, dar ei aveau încredere deplină în Domnul Buddha care era El însuși o incarnare a lui Dumnezeu. Astfel ateiștii au fost convinși să creadă în Dumnezeu în forma Domnului Buddha. Aceasta a fost mila Domnului Buddha: el i-a făcut pe ateiști credincioși lui.

Filozofia buddhistă pare ateistă deoarece nu există acceptarea Domnului Suprem. Și totuși, cum a fost explicat mai sus, Shakyamuni Buddha era de fapt o incarnare Krishna. Srila Prabhupada explică această contradicție în continuare:

Tehnic, filozofia Domnului Buddha e numită ateistă pentru că nu există acceptarea Domnului Suprem și pentru că acest sistem filozofic nega autoritatea Vedelor. Dar acesta este un act de camuflaj al Domnului. Domnul Buddha este o incarnare a Divinității. Astfel, El este cel care a dat inițial cunoașterea vedică. Astfel, el nu poate nega filozofia vedică. Dar el a refuzat-o extern pentru că sura-dvisha, sau demonii încercau să susțină uciderea vacilor și a animalelor citând din paginile Vedelor, și acest lucru îl fac chiar și azi  sannyasisinii moderni. Domnul Buddha trebuia să refuze întreaga autoritate a Vedelor. Acesta este doar ceva tehnic. Dommnul Buddha a predicat principiile preliminare ale Vedelor potrivite pentru timpul respectiv la fel cum Șankaracarya a stabilit autoritatea Vedelor. Astfel Domnul Buddha și Acarya Șankara au pavat calea teismului, iar alți acarya Vaișnava, mai speicific Domnul Șri Caitanya Mahaprabhu, au condus oamenii pe drumul către realizarea de Dumnezeu.

Șrila Prabhupada adaugă:

Suntem foarte bucuroși că oamenii sunt interesați de mișcarea nonviolentă a Domnului Buddha. Dar sunt ei dispuși să ia problema foarte serios și să închidă toate abatoarele? Dacă nu, acest cult ahimsa nu are nici un sens.

Buddhiștii și consumul de carne

Diferite școli budiste au diferite viziuni asupra consumului de carne, cu buddhiștii Mahayana puri care sunt cei mai stricți și complet aliniați cu principiile Vaișnava. Chiar dacă există abatoare în țări cu o pondere mare de buddhiști, ar fi incorect să sugerăm că buddhiști sunt de vină, deoarece nu există abatoare specific pentru buddhiști - pentru că nici un buddhist practicant nu ar cauza moartea unui animal. Acest lucru e clar în învățăturile lui Buddha. Se poate spune totuși, că acei buddhiști care consumă carne se ascund după diferitele reguli prin care nu sunt ”direct” responsabili pentru moartea animalelor, deși în mod clar creează cererea pentru ca animalele să fie ucise, și acest lucru nu poate fi justificat în nici o formă de buddhism.

 

În încheiere, merită de asemenea să adăugăm câteva fraze din comentariului lui Șrila Prabhupada la Șrimad-Bhagavatam 2.7.37:

Domnul Buddha se incarnează într-un moment când oamenii sunt cei mai materialiști și predică principii religioase de bun simț. Ahimsa nu este un principiu religios în sine, dar este o calitate importantă pentru o persoană religioasă. Este de bun simț pentru că cineva este sfătuit să nu facă rău nici unui alt animal sau ființă vie pentru că astfel de acțiuni sunt la fel de dăunătoare pentru cel care le face. Dar înainte de a învăța principiile nonviolenței, cineva trebuie să învețe celelalte două principii, adică să fie umil și fără mândrie. Dacă cineva nu e umil și fără mândrie, el nu poate fi nonviolent.

Este o datorie a fiecăruia dintre noi să fim onești în autoevaluare și să fim cu adevărat umili și fără mândrie, indiferent care ar fi poziția noastră - cu siguranță calitățile cheie pe care buddhiștii și vaișnavii ar trebui să le împărtășească. Ca vaișnavi, am putea spune că acestea sunt doar fundația către beatitudinea cunoașterii Supremei Personalități a Divinității, Domnul Șri Krișna, și minunata relație personală pe care o putem avea cu El atunci când ne dedicăm viețile serviciului Său, cu toată inima, umili și fără mândrie.

Lasă un răspuns