Entitatea vie

"Acest suflet individual este incasabil şi insolubil şi nu poate fi nici ars, nici uscat. El este etern, prezent pretutindeni, neschimbător, imobil şi veşnic acelaşi. Se spune că sufletul este invizibil, inconceptibil şi imuabil. Cunoscând aceasta, nu trebuie să te îndurerezi pentru corp"

 

"Acest suflet individual este incasabil, insolubil şi nu poate fi nici ars, nici uscat. El este etern, prezent pretutindeni, neschimbător, imobil şi veşnic acelaşi. Se spune că sufletul este invizibil, inconceptibil şi imuabil. Cunoscând aceasta, nu trebuie să te îndurerezi pentru corp"

Bhagavad-gītā 2:24-25


"Entităţiile vii sunt manifestate de energia lui Kṛṣṇa şi se împart în două categorii: cele etern condiţionate şi cele etern eliberate. Aceste entităţi vii sunt nenumărate şi sunt considerate părţi esenţiale ale lui Kṛṣṇa. Energia materială se manifestă în douăzeci şi patru de categorii. Creaţia este efectuată de către timpul etern, fiind creată şi dizolvată de energia externă. Această manifestare a lumii cosmice devine vizibilă sau invizibilă în mod repetat.
Entitatea vie în poziţia sa originară este spirit pur. Ea este întocmai unei particule atomice a Spiritului Suprem. Astfel, Domnul Kṛṣṇa poate fi comparat cu soarele, iar entităţile vii cu razele soarelui. Deoarece entităţiile vii formează energia marginală a lui Kṛṣṇa, ele au tendinţa de a fi în contact fie cu energia materială, fie cu energia spirituală. Cu alte cuvinte, entitatea vie este situată între cele două energii ale Domnului, iar pentru că aparţine energiei superioare a lui Dumnezeu, ea are o oarecare independenţă. Prin folosirea corectă a acestei independenţe, ea ajunge sub îndrumarea directă a lui Kṛṣṇa. Astfel ea îşi atinge condiţia normală în potenţa care dă plăcere."

Bhagavad-gītā 18:78
Bhaktivedanta Book Trust. HDG A.C. Bhaktivedanta Swami Śrīla Prabhupāda .

 

"Nu este o altă cale de a ieşi din acest imens ocean al Neştiinţei în afara milei Divinităţii Absolute. Entităţiile vii cu toate că sunt superioare naturii materiale, prin asociere cu ea devin dependente şi mai slabe. Divinitatea Absolută este creatoarea tuturor entităţilor. Ea este menţinătoarea şi salvatoarea tuturor entităţilor. Entităţile vii sunt infinitezimale pe când Divinitatea este infinită. Prin urmare entităţile infinitezimale sunt subordonate Infinitului şi astfel ele sunt slujitorii eterni transcendentali ai Divinităţii Absolute. Supremul Spirit al Divinităţii este liniştea ultimă a entităţilor. Această lume materială este o construcţie a energiei materiale şi existenţa materială a entităţiilor vii este un fel de pedeapsă asemănătoare cu un prizonierat. Pedeapsa se datorează uitării lui Dumnezeu de către entitatea vie. Prin urmare nu există nici o salvare a entităţii vii din frâiele Neştiinţei fără redeşteptarea simţurilor către Divinitate. Cei care au uitat relaţia cu Dumnezeu sunt doar prizonierii acestei lumi materiale şi cei care nu L-au uitat sunt suflete eliberate."

Srila Thakur Bhaktivinoda, "Back To Godhead, 1944 - 1960"

Aşa cum este explicat în Bhagavad-gītā , jiva este predispus să fie câteodată în tărâmul transcendenţei pure şi câteodată sub influenţa nefastă a materiei. Aceast lucru poate fi comparat cu nisipul de pe malul unui râu care câteodată este acoperit de apă şi câteodată este expus razelor solare. Diferenţa între nisip şi jivā tma este aceea că jiva are libertatea să aleagă o condiţie sau alta.
Jiva este infinitezimal şi fix în mărime pe când expansiunile Vishnu-tattva sunt infinite. Fiind o expansiune directă din Domnul Suprem, jiva este calitativ acelaşi ca şi Dumnezeu, dar cantitativ este infinitezimal. Jiva este o entitate individuală cu o conştiinţă individuală, dar este o piesă separată a Supremului. Fiecare entitate vie este pe deplin un suflet spiritual individual unic şi această individualitate există în noi pentru că suntem calitativ egali cu Fiinţa Supremă care are propria identitate individuală.
Deoarece jiva este un suflet viu, are capacitatea să-şi manifeste dorinţele prin voinţa sa liberă. Cât timp este parte a naturii superioare a Domnului, entitatea vie este influenţată de ignoranţă datorită puterilor sale limitate. Domnul permite entităţilor vii să-şi îndeplinească dorinţele chiar dacă entităţile pot fi iluzionate de către dorinţe, dar Domnul nu este responsabil pentru acţiunile şi reacţiunile sufletului în fiecare situaţie particulară, chiar dacă situaţiile pot fi de dorit sau de nedorit. Datorită condiţiei sale dezorientate, sufletul întrupat se identifică cu corpul material şi, în consecinţă, devine obiectul suferinţelor şi bucuriei temporare a vieţii materiale.
Sufletul este etern şi pur, iar natura sa eternă este să-L iubească şi să-L servească pe Dumnezeu. Oricum, datorită voinţei libere a sufletului el poate să aibă o tendinţă greşită de a-şi dori să fie Dumnezeu în loc să-L servească. Această uitarea din partea sufletului spiritual individual îi cauzează căderea în lumea materială, unde poate să pretindă că este controlorul (lucru pe care nu-l poate să facă în lumea spirituală). Dorinţele materiale şi spirituale formează baza naturilor divine şi demonice.

Conform asocierilor cu cele trei moduri ale naturii materiale, entitatea vie dezvoltă un anumit tip de corp. În viaţa animală, modul material al ignoranţei este aşa de proeminent încât există o foarte mică şansă de a-L realiza pe Paramātmā, care este prezent în interiorul inimii, dar în forma umană de viaţă, mulţumită conştiinţei dezvoltate (cetanām), o persoană poate fi transformată din modul ignoranţei şi pasiunii în bunătate prin rezultatul activităţilor sale (kriya-phalātvena).

Cu toate că Dumnezeu este mare şi entitatea vie mică, ele sunt spirite individuale şi, prin urmare, imediat ce există un schimb reciproc prin voinţa entităţii vii Kṛṣṇa atrage entitatea vie mică, astfel eliberând-o de constrângerea materială. Când cineva atinge conştiinţa perfectă de Kṛṣṇa, îl vede numai pe Kṛṣṇa. Devotatul perfect ar putea să vadă multe obiecte mobile şi imobile, dar în acelaşi timp el vede că energia lui Kṛṣṇa este activă peste tot. De îndată ce îşi aminteşte de energia lui Kṛṣṇa, devotatul perfect imediat îşi aminteşte de Kṛṣṇa în forma Sa personală, prin urmare toate observaţiile sale îl duc în a vedea Personalitatea Supremă.