Este violența necesară?

Uneori oamenii ne pun următoarea întrebare despre Bhagavad Gita. Justifică nemurirea sufletului actul uciderii? Arjuna simte că nu este capabil să omoare dar Krișna îl încurajează pe Arjuna să lupte spunând că sufletul care există în corp nu piere (BG 2.17-18). Este o asemenea atitudine etică?

Omorârea și războiul nu sunt în nici un caz încurajate de Krișna. De fapt, Bhagavad Gita încurajează non-violența în mai multe locuri (BG 10. 4-5, BG 13.8, BG 16.1-3). Nonviolența (ahimsa) este unul dintre cele mai importante principii religioase și este în mod natural practicată de devotații Domnului. Dar, conform cu Gita, chiar superioară non-violenței este supunerea directă dorinței lui Dumnezeu.

Krișna nu a dat acest ordin dintr-un capriciu așa cum se întâmplă în războaiele de azi care sunt pornite datorită dorințelor politice ale liderilor. Un lider de rând nu poate ucide și apoi să pretindă că are aprobarea lui Dumnezeu. Totuși, în Gita Domnul Șri Krișna, Suprema Personalitate a Divinității îl instruiește personal pe Arjuna să ucidă. Trebuie înțeles că Krișna este Dumnezeu însuși, nu un om obișnuit.

Dacă nu acceptăm poziția supremă a lui Krișna, nu vom putea înțelege nimic despre Bhagavad-gita. Domnul Șri Krișna este complet transcendental și nu poate fi judecat de nici un suflet condiționat din lumea materială. Totuși există motive pentru care El îi ordonă lui Arjuna să ucidă.

În primul rând, Krișna spune că pentru organizarea societății umane trebuie să existe patru diviziuni și una dintre ele este clasa războinicilor, ksatriyaKsatriya înseamnă cineva care oferă protecție celor inocenți. Krișna nu susține violența dar dacă un criminal devine violent, el trebuie să fie pedepsit prin violență. Această pedepsire este ocupația unui ksatriya.

Apoi, scriptura vedică Manu-samhita descrie cinci tipuri de criminali care pot fi pedepsiți prin violență —(1) cineva care îți răpește soția, (2) cineva care te atacă cu arme mortale, (3) cineva care îți dă foc casei, (4) cineva care încearcă să-ți ia pământul și (5) cineva care încearcă să te otrăvească. Dacă cineva mă atacă, ar trebui să fiu non-violent? În cazul atacurilor personale, violența defensivă este naturală. Violența este necesară pentru a opri un atac nenecesar al unui agresor imoral.

De asemenea, în cazul specific al lui Krișna și Arjuna, cei din tabăra cealaltă erau hotărâți să fie război. Ei erau o clică de oameni care au comis multe atrocități împotriva devotaților lui Krișna—de fapt au comis toate cele cinci acte criminale enumerate mai sus. Chiar și după asta, Krișna a încercat să ducă tratative de pace, dar ei erau hotărâți să lupte. Krișna și Arjuna au luptat doar pentru a se apăra. Ei nu pot fi criticați pentru că au răspuns atunci când sunt atacați. Să ne abținem de la luptă într-un asemenea moment este o non-violență artificială. Este lașitate, mai ales pentru  un ksatriya.

În plus, lumea materială este relativă. Chiar cuvântul ”non-violență” presupune existența violenței. Chiar dacă ești non-violent, alții sunt violenți. Deci s-ar putea să trebuiască să fii violent pentru a proteja membrii inocenți ai societății.

În final, vor exista întotdeauna războaie în lumea materială pentru că războaiele sunt o reacție naturală la activitățile păcătoase. Nu pot fi oprite prin aranjamente materiale, în același fel cum nu pot fi oprite inundațiile sau cutremurele.

Lumea materială este caracterizată prin activități păcătoase care aduc războaie și alte mizerii. Putem fi liberi de activitățile păcătoase doar urmând instrucțiunile Supremei Personalități a Divinității, așa cum a făcut Arjuna. Dezvoltând devoțiune către Domnul Suprem putem fi transferați în lumea spirituală și nu va mai trebui să ne întoarcem în acest loc plin de mizerii. Suntem meniți să trăim în lumea spirituală. Aceasta este esența învățăturilor din Gita, că sufletul este nemuritor. Pe baza aceste învățături, Krișna exprimă calea supremă a păcii și moralității pentru toate entitățile vii.

Lasă un răspuns