Învățăturile Domnului Caitanya – Prefață

Progresul omenirii a fost întotdeauna strâns legat de învăţăturile multor cugetători şi predicatori. Printre aceştia un loc aparte îl ocupă Caitanya Mahāprabhu, care s-a născut în anul 1486 în Bengal, India.

Cuprins

PREFAŢĂ
PROLOG
MISIUNEA DOMNULUI CAITANYA
INTRODUCERE

Capitolul 1 Învăţăturile Domnului către Rūpa Gosvāmī
Capitolul 2 Sanātana Gosvāmī
Capitolul 3 Învăţăturile Domnului către Sanātana Gosvāmī
Capitolul 4 Înţeleptul
Capitolul 5 Cum să te apropii de Dumnezeu
Capitolul 6 Formele Lui sunt unul şi acelaşi lucru
Capitolul 7 Nelimitatele forme ale lui Dumnezeu
Capitolul 8 Avatarele
Capitolul 9 Opulenţele lui Kṛṣṇa
Capitolul 10 Frumuseţea lui Kṛṣṇa
Capitolul 11 Slujirea Domnului
Capitolul 12 Devotatul
Capitolul 13 Slujirea cu devotament în stare de ataşament
Capitolul 14 Extazul Domnului şi al devotaţilor Lui
Capitolul 15 Explicaţia versetului”ātmārāma” din „Śrīmad-Bhāgavatam”
Capitolul 16 Sfârşitul învăţăturilor către Sanatana Gosvāmī
Capitolul 17 Domnul Caitanya, Personalitatea Iniţială a lui Dumnezeu
Capitolul 18 Discuţiile cu Prakāśānanda
Capitolul 19 Continuarea discuţiilor cu Prakāśānanda
Capitolul 20 Scopul studierii vedantei
Capitolul 21 Convertirea filozofilor māyāvādī
Capitolul 22 Śrīmad – Bhāgavatam
Capitolul 23 De ce trebuie să studiem „Vedānta - Sūtra”
Capitolul 24 Discuţiile cu Sārvabhauma Bhaṭṭācārya
Capitolul 25 Realizarea personală şi impersonală
Capitolu 26 Convertirea lui Bhaṭṭācārya
Capitolul 27 Domnul Caitanya şi Rāmānanda Rāya
Capitolul 28 Relaţiile cu Supremul
Capitolul 29 Dragostea pură faţă de Kṛṣṇa
Capitolul 30 Jocurile transcendentale ale Rādhei şi ale lui Kṛṣṇa
Capitolul 31 Perfecţiunea supremă
Capitolul 32 Concluzii

DESPRE AUTOR
GLOSAR
ÎNDRUMĂTOR PENTRU PRONUNŢIA SANSCRITĂ
INSTRUCŢIUNI PENTRU JAPA – MEDITAŢIE

Prefaţă

Nu exisă nici o diferenţă între învăţăturile Domnului Caitanya prezentate aici şi cele din Bhagavad-gītā ale Domnului Kṛṣṇa. Învăţăturile Domnului Caitanya sunt o demonstraţie practică a învăţăturii lui Kṛṣṇa. Esenţa ultimelor instrucţiuni ale Domnului Kṛṣṇa din Bhagavad-gītā constă în aceea că fiecare om trebuie să se dăruiască şi să se supună Lui, Domnului Kṛṣṇa. Kṛṣṇa promite că-şi asumă imediat grija pentru un astfel de suflet dăruit. Domnul, Pesonalitatea Supremă Divină, deja are grijă de menţinerea acestei creaţii prin intermediul expansiunilor Lui plenare, Kṣīrodakaśāyī Viṣṇu, dar această menţinere nu este directă. Însă atunci când Domnul spune că îşi asumă personal grija pentru devotatul Lui neprihănit, El îi poartă de grijă cu adevărat. Un devotat pur este acela al cărui suflet este dedicat Domnului pentru totdeauna, tot astfel cum un copil se încrede în părinţii lui sau un animal în stăpânul lui. În procesul dăruirii de sine Domnului omul trebuie: (1) să accepte tot ce este favorabil pentru îndeplinirea slujirii cu devotament, (2) să respingă tot ce nu este favorabil pentru aceasta, (3) să creadă ferm în protecţia Domnului, (4) să se simtă în exclusivă dependenţă de mila Domnului, (5) să nu aibă interese aparte de cele ale Domnului şi (6) să se simtă întotdeauna smerit şi blajin.

Dumnezeu cere ca omul să se încreadă în El şi să i se dăruiască Lui urmând aceste şase indicaţii, dar aşa-numiţii învăţaţi ai acestei lumi, lipsiţi de înţelepciune, înţeleg greşit aceste cerinţe şi cheamă masa covârşitoare de oameni să le respingă. În concluziile la capitolul nouă din Bhagavad-gītā (9.34), Domnul Kṛṣṇa spune direct: „Fii permanent cu gândul la Mine, dăruieşte-mi-te cu devotament, cinsteşte-mă şi închină-mi-te Mie cu tot respectul; fiind complet absorbit de Mine, cu siguranţă vei veni la Mine”. Iar demonii învăţaţi induc în eroare masele de oameni îndreptându-le spre aspectul impersonal, nemanifestat, etern al adevărului nenăscut şi nu spre Personalitatea Divină. Acela care vrea să înţeleagă ce este Soarele, trebuie mai întâi să studieze razele solare, apoi planeta Soare, şi ajungând pe această planetă se trezeşte faţă în faţă cu Zeitatea guvernatoare a Soarelui. Din cauza cunoştinţelor sărace, filozofii māyāvādī nu pot trece dincolo de strălucirea Brahman, ce poate fi comparată cu strălucirea solară. În Upaniṣade se confirmă faptul că trebuie să pătrunzi dincolo de strălucirea Brahman şi numai atunci poţi vedea faţa adevărată a Personalităţii Divine.

De aceea Domnul Caitanya ne învaţă să-l venerăm direct pe Domnul Kṛṣṇa, care a apărut în calitate de fiu adoptiv al regelui din Vraja. El ne sugerează de asemenea ideea precum că localitatea cunoscută ca Vrndavana este tot atât de favorabilă ca Însuşi Kṛṣṇa, pentru că nu există nici o diferenţă între numele, calitatea, forma, jocurile, anturajul şi accesoriile Domnului Kṛṣṇa şi Însuşi Domnul Kṛṣṇa. Astfel e natura absolută a Adevărului Absolut.

Domnul Caitanya de asemenea a îndemnat la cel mai înalt mod de venerare a celui mai înalt stadiu de perfecţiune, cel practicat de păstoriţele (gopi) din Vraja. Aceste păstoriţe Îl iubeau pur si simplu pe Kṛṣṇa fără vreun motiv de câştig material sau spiritual. Caitanya de asemenea a recomandat Śrīmad-Bhāgavatam ca fiind o povestire ireproşabilă ce include în sine cunoştinţele transcendentale, şi a menţionat că scopul suprem al vieţii omeneşti este de a obţine dragostea curată pentru Kṛṣṇa, Suprema Personalitate a Divinităţii.

Învăţăturile Domnului Caitanya sunt identice cu cele ale Domnului Kapila, primul care a descris sāṅkhya-yoga, sistemul filozofic sāṅkhya. Acest sistem autoritar yoga recomandă meditaţia asupra formei transcendentale a lui Dumnezeu. Nu poate fi vorba despre meditaţia asupra a ceva impersonal sau a unui gol. Asupra formei transcendentale a Domnului Viṣṇu se poate medita chiar şi fără a practica poziţii statice. O astfel de meditaţie este numită perfectă, samādhi. Autenticitatea meditaţiei samādhi este verificată la sfârşitul capitolului şase din Bhagavad-gītā (6.47), unde Domnul Kṛṣṇa spune: „Şi dintre toţi yoghinii, cel care Mi se dăruieşte cu credinţă, care întotdeauna sălăşluieşte în Mine, e mereu cu gândul la Mine şi îmi slujeşte cu dragoste trascendentală, acela este cel mai intim unit cu Mine în yoga şi este mai presus de toţi. Aceasta este opinia Mea. ”

Domnul Caitanya îi învaţă pe oameni filozofia sāṅkhya în varianta acintya-bhedābheda-tattva, care susţine că Domnul Suprem este identic cu creaţia Sa şi totodată diferit de ea. Domnul Caitanya a răspândit această filozofie proslăvind sfintele nume ale Domnului. El spune că numele sfânt al Domnului este încarnarea sonoră a Domnului şi odată ce Domnul este întregul absolut, nu există vreo diferenţă între numele Lui sfânt şi forma Lui transcendentală. Aşadar, proslăvind numele sfânt al Domnului omul poate lua contact direct cu Domnul Suprem prin vibraţia sonoră. Cel ce practică vibrarea sonoră trece prin trei etape: etapa ofensatoare, etapa de purificare şi etapa transcendentală. În etapa ofensatoare omul îşi doreşte încă toate felurile de fericire materială, iar în etapa a doua el devine curat şi nu este expus contaminării materiale. Ajungând în etapa transcendentală omul se situează pe poziţia mult râvnită – cea a dragostei faţă de Dumnezeu. Domnul Caitanya îi învaţă pe toţi că acesta este stadiul suprem al perfecţiunii pentru fiinţele umane.

Practica yoga, în esenţă, este menită pentru a controla simţurile. Factorul principal de control asupra tuturor simţurilor este mintea; de aceea, mai întâi de toate, omul trebuie să-şi ţină mintea sub control angajând-o în conştiinţa de Kṛṣṇa. Activitatea grosieră a minţii se manifestă prin simţurile exterioare, prin acumularea cunoştinţelor sau prin senzaţii (funcţionarea simţurilor). Activitatea subtilă a minţii o formează reflectarea, sentimentele şi voinţa. În dependenţă de conştiinţă omul este sau pângărit, sau neîntinat. Dacă cineva îşi fixează mintea asupra lui Kṛṣṇa (a numelui, calităţilor, formei, jocurilor, anturajului şi accesoriilor Lui) toată activitatea – subtilă şi grosieră – a acestei persoane devine favorabilă. Metoda de purificare a conştiinţei, conform cu Bhagavad-gītā este un proces ce constă în concentrarea minţii asupra lui Kṛṣṇa, sau în a discuta despre activitatea Lui transcendentală, a curăţa templul Lui, a-L vizita, a vedea frumoasa Lui formă transcendentală împodobită, a auzi despre slava Lui transcendentală, a gusta din mâncarea oferită Lui, a comunica cu devotaţii Lui, a mirosi florile şi frunzele de tulasī oferite Lui, a fi angajat în activitatea ce ţine de interesele Lui etc. Nimeni nu este capabil să oprească activitatea simţurilor şi a minţii, dar o poate purifica prin modificarea conştiinţei. Despre această modificare vorbeşte Kṛṣṇa în Bhagavad-gītā (2.39) atunci când îi spune lui Arjuna despre cunoaşterea sistemului yoga, cu ajutorul căruia el poate acţiona fără a suferi din cauza urmărilor karmei (capacitatea germinativă a acţiunilor, fructul activităţilor). „Posedând aceste cunoştinţe şi acţionând corespunzător, o, fiu al lui Pṛthā, tu te vei elibera din încătuşarea urmărilor karmei.” Deseori fiinţa umană este mai puţin supusă plăcerii senzoriale din cauza anumitor împrejurări (boală etc.), dar nu aceasta este instrucţiunea din Bhagavad-gītā. Fără a cunoaşte adevăratul proces cu ajutorul căruia se pot ţine sub control mintea şi simţurile, oamenii mai puţin raţionali încearcă să oprească activitatea minţii şi a simţurilor sau se lasă duşi de valurile satisfacţiilor senzoriale.

Principiile de regularizare şi regulile sistemului yoga, diversele poziţii statice şi diferitele exerciţii de respiraţie menite a sustrage simţurile de la obiectele simţurilor, toate acestea sunt metode menite pentru cei ce sunt prea ataşaţi de concepţia trupească a vieţii. Omul raţional care se află în conştiinţa de Kṛṣṇa nu se străduieşte să oprească forţat activitatea simţurilor, ci le antrenează în procesul de slujire a lui Kṛṣṇa. Nu poţi opri un copil de la joacă impunându-i să trăiască inactiv, în schimb îl poţi îndrepta spre o activitate de ordin superior. Restrângerea forţată a activităţii simţurilor prin cele opt principii ale sistemului yoga este recomandată pentru oamenii care se află la o treaptă inferioară de dezvoltare. Oamenii superiori, fiind antrenaţi în activitatea de ordin superior a conştiinţei de Kṛṣṇa, în mod firesc, involuntar, se îndepărtează de activitatea inferioară a existenţei materiale.

În acest fel ne învaţă Domnul Caitanya ştiinţa conştiinţei de Kṛṣṇa. Această ştiinţă este absolută. Cei ce fac speculaţii mentale aride se străduiesc să se debaraseze de ataşamentul material, dar în majoritatea cazurilor mintea se dovedeşte a fi prea puternică pentru a puta fi ţinută sub control şi de aceea ei se trezesc atraşi şi mai mult de activitatea senzorială. Persoana care se află în conştiinţă de Kṛṣṇa nu riscă astfel. Omul trebuie să-şi antreneze mintea şi simţurile în activitatea conştiinţei de Kṛṣṇa, şi Domnul Caitanya îl învaţă cum să facă acest lucru în practică.

Înainte de a accepta modul de viaţă în renunţare sannyasa, Domnul Caitanya purta numele de Viśvambhara. Cuvântul viśvambhara înseamnă cel ce menţine întregul univers şi care duce după sine toate fiinţele vii. Acest menţinător şi îndrumător a apărut sub aspectul Domnului Sri Kṛṣṇa Caitanya pentru a dărui omenirii această sublimă învăţătură. Domnul Caitanya este învăţătorul a ceea ce este de primă necesitate în viaţă. El ne dăruieşte cea mai magnifică şi generoasă dragoste pentru Kṛṣṇa. El este rezervorul milei şi al succesului. După cum se confirmă în Śrīmad-Bhāgavatam, Bhagavad-gītā, Mahābhārata şi Upaniṣade, El este Personalitatea Supremă Divină, Însuşi Kṛṣṇa, şi trebuie să fie venerat de fiecare în această eră a divergenţelor. Oricine se poate alătura mişcării Lui, saṅkīrtana. Nu este necesară nicio pregătire preliminară. Numai urmând învăţătura Lui, oricine poate deveni un om perfect. Şi cine va fi destul de norocos să fie atras de trăsăturile Lui, va obţine cu siguranţă succes şi îşi va îndeplini scopul vieţii sale. Cu alte cuvinte, din mila Domnului Caitanya, cei ce sunt cointeresaţi să obţină existenţa spirituală se pot elibera uşor din ghearele māyei (existenţa pur materială). Învăţătura ce este prezentată în această carte este identică cu Însuşi Domnul.

Fiind închistat în corpul material, sufletul condiţionat adună noi pagini în istorie prin tot felul de activităţi materiale. Învăţătura Domnului Caitanya poate ajuta societatea umană să înceteze astfel de activităţi temporare şi inutile. Datorită acestei învăţături, omenirea se poate ridica la cea mai înaltă treaptă a activităţii spirituale. Această activitate spirituală, de fapt începe după eliberarea din încătuşarea materială. Astfel de activitate liberă în conştiinţa de Kṛṣṇa constituie ţelul perfecţiunii umane. Prestigiul fals dobândit de om prin încercările lui de a domina natura materială este iluzoriu. Cunoştinţele căpătate din învăţătura Domnului Caitanya îl iluminează pe om şi îl ajută să avanseze spre perfecţiunea existenţei spirituale.

Fiecare om este nevoit să se bucure şi să sufere de pe urma rezultatelor ativităţii sale; nimeni nu poate stăvili legile naturii materiale ce sunt dominante. Atâta timp cât omul este antrenat în activitatea karmică, cu siguranţă că nu va avea sorţi de izbândă în încercarea de a atinge scopul final al vieţii sale. Eu sincer sper că, înţelegând învăţătura Domnului Caitanya, societatea umană va obţine o nouă experienţă în viaţa sipirituală, ce va deschide un câmp de activitate pentru sufletul pur.

om tat sat

A.C. Bhaktivedanta Swami
14 Martie 1968
Ziua de naştere a Domnului Caitanya
Templul Śrī Śrī-Rādhā-Kṛṣṇa
New York, N.Y.