"Chiar şi cei mai mari speculanţi filozofici nu pot avea acces la lăcaşul Domnului. Se spune în Upaniṣade că Adevărul Suprem, Personalitatea Absolută a Divinităţii, este dincolo de puterea de gândire a marilor filozofi. El nu poate fi cunoscut de marii învăţaţi sau de marii savanţi. El poate fi cunoscut doar de cei care au mila Lui. Alţii ar putea să se gândească la El timp de mulţi ani, dar totuşi El nu poate fi cunoscut"

 

 

 

 

Adevărul Absolut

 

 

"Chiar şi cei mai mari speculanţi filozofici nu pot avea acces la lăcaşul Domnului. Se spune în Upaniṣade că Adevărul Suprem, Personalitatea Absolută a Divinităţii, este dincolo de puterea de gândire a marilor filozofi. El nu poate fi cunoscut de marii învăţaţi sau de marii savanţi. El poate fi cunoscut doar de cei care au mila Lui. Alţii ar putea să se gândească la El timp de mulţi ani, dar totuşi El nu poate fi cunoscut"

Śrīmad-Bhāgavatam 1:8:20 Comentariu

 

Înţelegerea Adevărului Absolut, Personalitatea Supremă a Divinităţii, poate fi făcută pe diferite căi. De exemplu, Adevărul Absolut poate fi realizat în cele trei trăsături cunoscute ca para-tattva: impersonalul Brahman, Paramātmā şi Bhagavān, Suprema Personalitate a Divinităţii. Dumnezeu este impersonal, personal şi localizat. Prin trăsătura Sa impersonală este atotpătrunzătorul Brahman, prin trăsătura sa localizată El este prezent în inima tuturor ca Sufletul Suprem (Paramātmā), iar prin trăsătura personală, (Kṛṣṇa) El este obiectul serviciului transcendental de iubire făcut de către asociaţii Săi norocoşi, devotaţii puri.

Forma manifestată a Fiinţei Supreme este explicată în Vede ca fiind sat-cit-ānanda-vigraha, „o formă (vigraha) a eternităţii absolute (sat), a cunoaşterii absolute (cit) şi a fericirii absolute (ānanda).” Realizarea impersonalului Brahman reprezintă realizarea calităţii sat. Realizarea Paramātmā reprezintă realizarea calităţii cit. Dar realizarea Personalităţii Divinităţii, Kṛṣṇa, reprezintă realizarea tuturor calităţilor transcendentale: sat, cit şi ānanda (eternitatea, cunoaşterea, fericirea) într-o completă vigraha (formă).

De asemenea Personalitatea Absolută poate fi înţeleasă ca o persoană perfectă care are multiple energii, dintre care energiile interne, externe şi marginale sunt primare. Lumea spirituală este manifestarea potenţei interne a Domnului. Prin expansiunea energiei interne, El manifestă atât de multe personalităţi şi acceptă serviciul lor trancendental de iubire în lumea spirituală. Lumea materială este manifestarea potenţei externe. Entităţile vii sunt manifestările potenţei marginale, iar prin propria alegere ele pot trăi fie în lumea transcendentală, fie în lumea materială.

În schimb oricâte încercări filozofice de a înţelege Absolutul ar fi făcute, Personalitatea Absolută este dincolo de gândirea filozofică, lucru afirmat în Śrīmad-Bhāgavatam. El poate fi cunoscut doar de cei care au mila Sa. Cu alte cuvinte, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu înainte de a-L cunoaşte. Această cale a fost abordată de gopi din Vṛṇdavana. Fără să înţeleagă filozofia Absolutului, ele doar L-au iubit pe Kṛṣṇa fără nici un motiv de a avea un câştig material sau spiritual. Aceasta a fost tot. Ele nu erau educate ca vedantiştii, dar au învăţat să-L iubească pe Kṛṣṇa. Aceasta a fost calificarea lor. Ele nu au ştiut, nici nu le-a păsat dacă Kṛṣṇa era sau nu Dumnezeu. Ele doar îl iubeau pe Kṛṣṇa fără nici o identificare, iar în felul acesta se bucurau de cel mai înalt nivel de a aborda Adevărul Absolut. Pe de altă parte, noi ar trebui să-L slujim pe Dumnezeu pentru că suntem impresionaţi că El este Domnul Suprem. Noi am putea fi un pic inclinaţi să-L servim pe Dumnezeu sub această condiţie, dar gopi-ile Îl iubeau pe Kṛṣṇa necondiţionat. Ele au ajuns să cunoască Absolutul doar prin virtutea iubirii lor.

Am putea să încercăm să înţelegem faptul că sursa tuturor lucrurilor este Kṛṣṇa, dar cunoaşterea Adevărului Absolut necesită de asemenea înţelegerea modului în care energia manifestată de către Kṛṣṇa are un impact în viaţa noastră personală, zilnică. Dumnezeu, entităţiile vii, natura materială, timpul şi karma toate funcţionează împreună, iar relaţia între aceste cinci adevăruri primare este descrisă în Bhagavad-gītā. Entităţiile vii individuale, prin voinţa liberă şi natura dorinţelor, suferă din cauza condiţionării materiale. Când în cele din urmă dorinţele noastre condiţionate sunt canalizate spre iubirea lui Dumnezeu prin serviciu devoţional, înţelegerea noastră asupra Absolutului devine pură şi completă.