Nu am timp: Boala cronică a oamenilor de azi

Când ne apropiem de un domn și îi cerem să citească ”Înapoi la Divinitate”, uneori ni se răspunde cu cuvintele ”NU AM TIMP”. Ei spun că sunt prea ocupați să câștige bani pentru a-și menține împreună corpul și sufletul. Dar când îi întrebăm ce înțeleg prin ”suflet” ei nu pot să răspundă.

Dr. Meghanath Saha, un mare om de știință mergea foarte preocupat la o ședință a Comitetului de Planificare. Din păcate, a murit în timp ce mergea cu mașina, și nimeni nu a putut cere Morții să aștepte pentru că nu avea timp în acel moment. Dr Ansari, conducătorul Congresului, a spus în timp ce murea într-un tren în mișcare în drum spre casă că el și aproape toți membrii familiei erau medici dar moartea este atât de crudă încât murea fără nici un tratament medical.

De aceea, moartea este descrisă în Bhagavad-gītā ca "durantavirya" sau neobosită. Moartea îi așteaptă pe toți chiar dacă toți cred că ei poate nu o să moară. Există viață după moarte. Omul ocupat ar trebui să încerce să înțeleagă și asta și să se întrebe unde merge. Această viață este doar un punct în cel mai lung sejur și o persoană întreagă la minte ar trebui să afle din Bhagavad-gītā  că corpul este doar haina exterioară și ”sufletul” este persoana reală care își pune această haină.  Deci dacă ne preocupăm doar de haină, atunci asta este o prostie și o pierdere de timp.

Când Dumnezeu este satisfăcut, totul este înfăptuit. Pentru că Dumnezeu este totul dar totul nu este Dumnezeu. De aceea serviciul către Dumnezeu este ca și cum ai turna apă la rădăcina copacului sau ai umple stomacul cu mâncare. Acesta este serviciul devoțional. În Bhagavad-gītā Śri Kṛṣṇa spune (Bhagavad-gītā 7.13-14):

Amăgită de cele trei moduri, [bunătatea, pasiunea și ignoranța], întreaga lume nu Mă cunoaște pe Mine, care sunt deasupra modurilor și inepuizabil.

Această energie divină a Mea, alcătuită din cele trei moduri ale naturii materiale, este greu de depășit. Dar cei ce Mi s-au predat Mie pot trece cu ușurință dincolo de ea.

Nimeni nu poate merge ”înapoi la Divinitate” sau să-L cunoască pe El ca Suprema Personalitate, pentru că toți sunt sub ghearele calităților naturii materiale. Natura materială are trei moduri adică bunătate, pasiune și ignoranță. De la cea mai inteligentă persoană care poate are toate calitățile mundane până la cea mai de jos persoană, leneșă și copleșită de nenumărate anxietăți, nici una nu poate să-L cunoască pe Domnul pentru motivul mai sus menționat.

Legile naturii sunt astfel făcute încât apar în fața noastră fără probleme. Ele sunt inflexibile din cauza celor trei calități. Calitățile par amuzante pentru că fiecare e mulțumit de calitatea bucurării sale senzoriale. De la cea mai civilizată ființă umană la porcul care mănâncă fecale, fiecare este mulțumit de gratificare simțurilor, chiar dacă bucuriile au diferite calități.

De la un brahmana învățat care este în cel mai înalt mod, modul bunătății la un câine sau un mâncător de câini care este considerat de cea mai de jos calitate, toți sunt captivați de propria natură. Și atâta vreme cât cineva este condiționat de diferitele moduri, el nu poate cunoaște Suprema Persoană, cauza tuturor cauzelor. Natura materială este atât de puternică, încât poate ține întemnițate toate entitățile vii în diverse categorii de moduri materiale. La fel cum un prizonier nu se poate elibera din cătușe prin propriul efort, la fel nimeni nu poate trece dincolo de legile naturii prin eforturile sale mărunte.

Nici un număr de planuri pe cinci, zece, mii sau milioane de ani nu ne pot aduce fericirea permanentă dacă nu aderăm la planul Domnului Suprem și îl executăm sincer. Aceasta este numit serviciu devoțional. Este deci esențial ca noi toți să trecem la execuția planului lui  Śri Kṛṣṇa, Suprema Personalitate a Divinității prin serviciu devoțional după cum a fost creionat în învățăturile din Bhagavad-gītā.

 

Prezentul articol scris de Graţia Sa Divină A.C. Bhaktivedanta Swami Śrīla Prabhupāda a apărut în revista ”Înapoi la Divinitate” din 16 martie 1956

Lasă un răspuns