O viziune spirituală asupra egalității

O persoană iluminată vede în mod egal un înțelept învățat, o vacă, un elefant, un câine sau un mâncător de câini.

Încercările de a stabili egalitatea între oameni sunt naive și spirituale dacă nu sunt bazate pe o înțelegere spirituală. Din punct de vedere material nu suntem egali. Unii sunt genii; alții sunt proști. Din punct de vedere material, regula este una a diversității nu a unității. Trăim într-o lume cu corpuri și fețe diferite. Și noi gândim despre noi înșine în termenii acestei diversități. Credem ”sunt bărbat” sau ”sunt femeie,” ”sunt negru” sau ”sunt alb.” ”Sunt înalt” sau ”sunt scund.” ”Sunt american” sau ”sunt rus”. Gândim în funcție de distincțiile temporare, rolurile temporare.

În limitele categoriei noastre, ne străduim pentru o unificare. Americanii uniți. Femeile unite. Muncitorii uniți. Iar cei care au o privire mai largă încearcă să meargă dincolo de limitele mici și meschine și să ajungă la o unitate mai mare, unitatea întregii umanități. Și totuși, chiar și această unitate umană este limitată. Este doar un grup mai mare, din care celelalte entități vii - plantele și animalele, de exemplu - sunt excluse.

Totuși în conștiința de Kṛṣṇa, cineva vede toate entitățile vii ca fiind egale pentru că vede cine sunt ele de fapt. Conștiința de Kṛṣṇa începe pe platforma spirituală, cu înțelegerea că nu sunt corpul ci conștiința din corp. Corpul extern nu este sinele real - adevăratul sine este scânteia de conștiință din corp. Această scânteie iluminează întregul corp cu viață. Într-adevăr, viața este conștiință; corpul este doar casa în care conștiința locuiește pentru un timp; este o haină temporară pentru sinele etern conștient.

Deci realizarea spirituală începe cu trezirea din falsa identitate corporală la cea de suflet spiritual din corp. Această înțelegere spirituală dă cuiva viziunea iluminată cu care putem vedea entitățile vii în identitatea lor reală. Persoana iluminată nu mai vede celelalte entități în termenii hainelor lor materiale, temporare. El nu mai crede în stereotipuri și diferențe spirituale, ci vede pe toți ceilalți ca fiind scântei spirituale, în calitate la fel cu el însuși.

O persoană conștientă de Kṛṣṇa dă astfel mai multă importanță sinelui din interior și mai puțină corpului exterior. Deci chiar dacă recunoaște varietatea materială, ea înțelege unitatea din spatele ei. Ea vede cu o viziune spirituală nu doar oamenii ci și speciile inferioare de viață. În India vacile sunt iubite și respectate ca cele mai importante animale, iar câinii sunt văzuți ca fiind inferiori. În vest, sentimentele noastre sunt aproape inverse; în timp ce creștem vacile pentru abatoare, noi considerăm câinii companionii noștri și îi acoperim cu afecțiunea noastră. Totuși o persoană conștientă de Kṛṣṇa nu vede diferențe între o vacă, un câine, un elefant sau altă creatură, ci îi vede pe toți ca mici suflete spirituale cu corpuri. Din nou, corpurile sunt diferite, dar scânteia de conștiință din fiecare corp este la fel.

Egalitate spirituală și diversitate materială

O persoană conștientă de Kṛṣṇa are deci o viziune perfectă asupra diversității materiale și unității spirituale în același timp. El nu este prost sau nepractic, încercând în mod forțat să vadă toate creaturile la fel în toate privințele. El recunoaște diversitatea. Noi îmbrățișăm alți oameni dar nu îmbrățișăm un tigru. De ce? Pentru că știm diferențele dintre om și tigru. Prietenii umani sau mâna cu noi; un tigru ne salută cu colții săi. Totuși, spiritual vedem că omul și tigrul sunt una, pentru că un suflet spiritual egal locuiește în ambii.

Totuși dacă persoana conștientă de Kṛṣṇa vede dincolo de corpul material, ea vede chiar dincolo de sufletul din interior. Pentru că persoana conștientă de Kṛṣṇa este de fapt conștientă de Kṛṣṇa, sursa supremă a întregii conștiințe. El îl vede pe Kṛṣṇa ca fiind prezent în limita fiecărei entități vii. În fiecare corp rezidă o scânteie spirituală individuală de conștiință, o entitate vie - dar aceea conștiință locuiește într-un singur corp la un moment dat. Deci sunt conștient de durerile și plăcerile din corpul meu dar nu și al tău, în timp ce tu ești conștient de tine și nu și de mine. Kṛṣṇa totuși locuiește simultan în inimile tuturor entităților vii. El este prezent în inima intelectualului, a mâncătorului de câini, elefantului, vacii și a câinelui. În mod ultim, toate entitățile vii își extrag viața din Kṛṣṇa, și datorită lui își aduc aminte sau uită. El este cel care ghidează fiecare entitate vie către perfecțiunea spirituală sau departe de ea, conform cu dorințele fiecăruia. El este deci sursa ultimă a vieții, conștiinței și întregii energii spirituale și materiale. El este sursa a tot, adevărul ultim.

Persoana conștientă de Kṛṣṇa îl vede pe Kṛṣṇa în fiecare entitate vie și toate entitățile vii ca fiind în interiorul lui Kṛṣṇa. Astfel, viziunea sa este clară, perfectă și universală.

Lasă un răspuns