Cuprins

Introducere

COSMOLOGIE
Mari întrebări despre marea explozie
Ani de zile, teoria marii explozii a fost avansată de oamenii de ştiinţă ca fiind singura explicaţie viabilă a originii universului. După o examinare mai atentă însă rezultă faptul că deficienţele teoriei, puţin cunoscute publicului, se dovedesc insurmontabile.

PSIHOLOGIE
Misterul conştiinţei
Conştiinţa este o realitate a vieţii. Noi toţi o avem. Dar poate ştiinţa modernă să o explice prin cadrul ei actual mecanicist? Se pare că nu.

BIOLOGIE
Viaţa provenind din substanţe chimice – realitate sau fantezie?
În timpul lui Darwin, oamenii de ştiinţă credeau că celula vie nu este nimic mai mult decât un sac cu substanţe chimice. Ei şi-au putut de îndată imagina că o primă astfel de celulă a evoluat spontan dintr-un amestec de substanţe organice. Dar din moment ce cercetările biochimice nu pot acoperi incredibila complexitate chiar a celor mai simple microorganisme, nu reiese aşa de clar că evoluţia ar fi adecvată explicării originii vieţii.

TEORIA EVOLUŢIEI
O privire nouă asupra evoluţiei
Anumite tipuri de dovezi au fost utilizate în mod tradiţional ca mărturie în ideea că o specie a dat naştere alteia doar prin procese fizice. La o examinare critică însă reiese faptul că aceleaşi dovezi pot fi utilizate pentru a arăta că o concepţie inteligentă a jucat un rol în originea speciilor.

PALEONTOLOGIE
Mărturia rocilor
Corespunzător cu cele stabilite de ştiinţă, „realitatea” evoluţiei este clar evidenţiată de mărturia fosiselor. Reiese totuşi faptul că mărturia rocilor a fost prelucrată cu grijă pentru a susţine teoria actuală a evoluţiei.

FILOZOFIA ŞTIINŢEI
Ştiinţa la o dimensiune superioară
În momentul în care încercarea de a explica totul în univers prin simple legi fizice se dovedeşte lipsită de succes, nevoia de o nouă strategie de investigare ştiinţifică devine din ce în ce mai evidentă.
Note

Din partea editorilor

„Cred că noi înţelegem acum modul în care întreaga materie şi energie a universului a ajuns să existe”, declară fizicianul Paul Davies. „Dar viziunea ştiinţifică a creaţiei merge şi mai departe şi oferă perspectiva tentantă după care noi am fi chiar în stare să explicăm cum spaţiul şi timpul, adevărata structură a existenţei, au apărut din nimic, pur şi simplu.” Această perspectivă reprezintă punctul culminant al programului ştiinţific ce-şi propune să răspundă la cele mai multe dintre întrebările fundamentale despre natura şi originea universului.

De pe timpul lui Newton, ştiinţa a susţinut că toate fenomele pot fi descrise (cel puţin în principiu) în termeni de cantităţi măsurabile, care pot fi calculate utilizând legi matematice simple. Această premisă, pe care o putem numi principiul reducţionismului, implică faptul că realitatea este în mod esenţial simplă şi că fiinţele umane, numai prin puterea minţii lor şi a simţurilor lor pot în cele din urmă să ajungă capabile să înţeleagă pe deplin natura şi originea tuturor fenomenelor din univers. Deşi principiul reducţionismului este, fără îndoială, de nedovenit ca punct de plecare, el a stat la baza strategiei de cercetare ştiinţifică şi datorită faptului că oamenii de ştiinţă au mers dintr-un succes în altul, credinţa lor în aplicabilitatea universală a acestui principiu a crescut din ce în ce mai mult.

În plus, acceptarea în necunoştiinţă de cauză a principiului reducţionismului are unele consecinţe deosebit de tulburătoare. Reduce universul la un mecanism ce operează corespunzător unor legi matematice impersonale şi reduce fiinţa umană la un submecanism, ale cărui „liber arbitru” şi „sentimente” sunt corespunzătoare cu nimic mai mult decât nişte modele de interacţiuni chimice între molecule.

Drept rezultat, valorile şi normele etice nu mai pot fi înţelese ca principii fundamentale, avându-şi originea într-un creator transcendental, care defineşte ţelul final şi sensul vieţii umane. În schimb, acestea devin simple strategii de supravieţuire cu origine întâmplătoare, fiind perpetuate datorită eficacităţii lor în anumite circumstanţe şi urmând a fi îndepărtate de inexorabilele transformări fizice de îndată ce circumstanţele se modifică. În această privinţă, fizicianul Wolfgang Pauli prevedea: „Vom putea foarte bine ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, în punctul în care parabolele şi imaginile vechilor religii îşi vor pierde forţa lor persuasivă, chiar şi pentru un om mediu;când aceasta se va întâmpla, mi-e teamă că vechile valori etice se vor prăbuşi ca un castel de cărţi de joc şi orori inimaginabilel vor fi săvârşite.” Date fiind implicaţiile serioase ale reducţionismului din ştiinţa modernă, ar trebui să ezităm în a-l accepta ca fiind cu desăvârşire valabil, până nu suntem determinaţi la aceasta de dovezi cu adevărat riguroase. Mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi susţin ideea că astfel de dovezi au fost găsite din abundenţă. Totuşi, o examinare atentă a teoriilor ştiinţifice actuale ne arată că nu este chiar aşa. Cu toate că oamenii de ştiinţă au făcut, fără îndoială, multe descoperiri semnificative, ei se pripesc când declară că au dovedit un sistem universal pe baza principiului reducţionismului.

În această publicaţie vom prezenta o trecere în revistă dintr-un punct de vedere non-tehnic a teoriilor ştiinţifice actuale privitoare la originea universului, originea organismelor vii şi natura sinelui conştient. Constatarea noastră fundamentală este aceea că punctul de vedere reducţionist asupra lumii din ştiinţa modernă este câtuşi de puţin solid ancorat; prin urmare, conturăm o perspectivă alternativă, din care universul este înţeles ca fiind doar parţial cuantificabil şi în care se recunoaşte existenţa unui scop şi a unor calităţi spirituale.

Un asemenea sistem teoretic ar trebui să ne permită să facem conexiunea între domeniile cunoaşterii, separate în prezent, ale ştiinţei şi religiei. Un model adecvat pentru o astfel de legătură poate fi găsit şi în filozofia vedică (vaisnava) a Indiei, ce cuprinde într-un cadru intelectual sofisticat, atât explicaţii foarte detaliate asupra universului fizic, cât şi o descriere verificabilă a fenomenelor non-fizice, cum ar fi conştiinţa. Am ales, prin urmare, de a prezenta punctul nostru alternativ de vedere asupra lumii, în contextul acestui sistem de gândire.

Gânditorii reducţionişti nu deţin monopolul în cunoaşterea vieţii şi a universului. Puncte de vedere alternative rezonabile merită de a fi luate în considerare cu aceeaşi seriozitate ca şi modul de abordare reducţionist. Altminteri, pretenţia oamenilor de ştiinţă de a fi imparţiali şi obiectivi este lipsită de valoare, oamenilor fiindu-le tăgăduită adevărata libertate de alegere.